EDITORIAL

La cumpăna dintre ani


La cumpăna dintre ani

Ion Teleanu | 2019-12-30 13:15

2019 este deja istorie. Să lăsăm trecutul să se îngroape de unul singur în hrisoavele vremii. Anul Nou a pus stăpânire pe orologiul timpului.

Vine 2020 şi vom deschide o nouă carte, unde paginile ei vor fi albe, iar primul ei capitol este ziua Anului Nou. Sfârşitul unui an nu aduce nicio încheiere şi niciun început, ci este doar o continuare a vechilor obiceiuri. Benjamin Franklin spunea că „anul nou reprezintă un eveniment anual nevinovat, fără niciun folos vădit pentru nimeni, cu excepţia de a fi un motiv pentru chefuri promiscue, apelative prieteneşti şi făgăduieli gratuite”. În România, şi anul acesta lider de necontestat în topul promisiunilor şi al făgăduielilor este de departe omul politic. Fie că este consilier, primar, deputat, senator ori ministru, la fiecare sfârşit de an îţi umple casa cu promisiuni şi angajamente pentru anul care vine.

Această scenetă cu promisiunile politicienilor rulează în ţara noastră de 30 ani, în ajunul Revelionului. Ce se întâmplă cu promisiunile politicianului român după trecerea în noul an? Aşteaptă să mai vină un nou an, ca să-şi reamintească la sfârşitul lui ce a spus anul trecut. Cea mai bună caracterizare a omului politic, care se potriveşte perfect şi politicianului român, a făcut-o Winston Churchill, care spunea că „a fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămână viitoare, anul viitor, iar apoi, să poţi explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat”. Și în 2020, tot politicienii vor fi vedetele show-urilor TV, servindu-ne non-stop pâinea şi circul mediatic. Mircea Eliade ne-a lăsat scris ca moştenire, prin editorialul „Piloţii orbi", o caracterizare perfectă a clasei politice de la aceea vremea, care şi acum este de actualitate. „Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai puţin românească, politicianizată până în măduva oaselor - care așteaptă pur şi simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. Acelaşi şi acelaşi lucru, ca şi când am trăi într-o societate pe acţiuni, ca şi când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace, ca şi când vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul Europei unchi şi naşi", scria în 1937 Mircea Eliade, în ziarul „Vremea".

Practic, un an nou este ca un client nou la bancă; atâta vreme cât nu sunt dezavantaje, e bine să acorzi credit. Ca atare, 2019 s-a dus în lada istoriei, iar noul an începe în furtuna de zăpadă a promisiunilor în alb. Acum la cumpăna dintre ani, întreaga clasa politică românească poate ar trebui să se gândească la versurile lui Alexandru Vlahuță din poemul „Ţară de pripas": „Veniţi şi voi, străini calici, / Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!... / Ce să mai faci? Ce să mai zici? / Sărmana ţară de pripas!". Goodbye 2019, welcome 2020!



Parerea ta...

Doresc sa comentez



(Vezi versiunea pentru PC a articolului)

Vezi versiunea pentru PC
Ziarul Puterea - Cotidian national.

Cotidian national de dezvaluiri. Singurul ziar aparut in perioada de criza.



0.0563