EDITORIAL

Dar eu…Eu pentru cine votez?


Dar eu…Eu pentru cine votez?

Ion Teleanu | 2019-11-07 16:28

Pas cu pas, au trecut cinci ani de când fostul edil al Sibiului s-a mutat la Palatul Cotroceni. După ce a făcut primul pas de cinci ani, acum Klaus Iohannis mai vrea să-și prelungească viza de flotant în București pentru încă un cincinal.

Dar, acum, alături de el în cursa electorală pentru Palatul Cotroceni mai sunt încă 13 aspiranți, adică 14 în total, ca la cărțile de joc. Practic, pe 10 noiembrie, fiecare român are dreptul să tragă una dintre cele 14 cărți electorale pe care să pună ștampilă, fiindu-i foarte clar că doar una-i norocoasă. Dar, acum, când deja campania electorală s-a sfârșit, ne întrebăm la fel ca și cetățeanul turmentat din „O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale: „Nu sunt turmentat, dar eu... Eu pentru cine votez?”. De ce? Pentru că fiecare dintre cei 14 candidați și-au făcut campanie electorală ca și cum președinția României ar fi pe persoană fizică, și n-au ținut cont că funcția de președinte al țării este una de cea mai mare demnitate publică. Fiecare candidat l-a atacat pe unul sau pe altul, ca și cum ar fi o joacă de copii, adică de genul unul îi fură jucăria celuilalt și acesta începe să plângă și să arate cu degetul către cel bănuit că i-a luat jucăria. Niciun candidat n-a lansat în dezbatere publică măcar vreo ciornă de proiect de țară, sau măcar vreo schiță cu ce are de gând să facă pentru România, ori să spună clar care sunt primele trei, patru sau cinci priorități naționale pentru care consideră că el ar trebui să fie votat. Mesajele electorale postate pe internet, pe banere și pliante, sunt atât insipide,seci și lipsite de inspirație, că te întrebi de ce trebuie să mergi la vot.

Iohannis, după „Pas cu pas” și „Primul pas” ne-a mai lăsat moștenire o a treia carte, în cinci ani, „EU.RO – Un dialog deschis despre Europa”, a cărei fotografie de copertă este însoțită de mesajul „În curând"… după cinci ani…ne scutește de orice comentariu, dar ne anunță că vrea să fie un președinte „Pentru o României normală”. În schimb, Viorica Dăncilă dorește să fie „Un președinte care va lupta pentru toți românii”, iar Mircea Diaconu ne bagă total în ceață cu al lui slogan – „Un om”. Practic, am asistat la cea mai fadă campanie electorală de după 1989. Nici măcar n-au mai făcut promisiuni bombastice și aberante, care să prostească alegătorul, ci doar s-au rezumat la mesaje de cartier și curtea școli, de genul „Tu ești mai urât decât mine!”, „Ba nu. Eu sunt mai frumos decât tine”. Ca atare, acum când campania electorală prezidențială s-a încheiat, am ajuns iar la vorbele lui nenea Iancu: „Dar eu…Eu pentru cine votez?”. Sau poate ar trebui să ne gândim la vorbele lui Mark Twain: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”. 



Parerea ta...

Doresc sa comentez



(Vezi versiunea pentru PC a articolului)

Vezi versiunea pentru PC
Ziarul Puterea - Cotidian national.

Cotidian national de dezvaluiri. Singurul ziar aparut in perioada de criza.