◀ EDITORIAL

Maidanezi fără busolă

Florentin Dincă | 2016-11-27 18:37

Dinamo se târăşte sub comanda lui Ioan Andone. Aflaţi la limita dintre play-off şi play-out, “câinii” nu-şi găsesc deloc ritmul. Au înşirat ceva victorii chinuite în ultimul timp, după o perioadă neagră, dar jocul prestat de echipa cu pretenţii la titlu (a spus-o Ando, nu eu) este de-a dreptul jenant. Nu tu dăruire, nu tu tupeu, nu tu combinaţii, nu tu pase simple precise, nu tu un dribling, nu tu ocazii la poarta adversă. Mă întreb oare, şi nu e prima dată în acest sezon, ce or învăţa băieţii aştia la antrenamentele de la Andone, pentru că la partidele oficiale parcă se văd pentru prima dată.

Apărarea este de-a dreptul comică. Un italian (Ceccarelli), un român (Nedelcearu), un croat (Maric) şi un argentinian (Oliva) formează o linie defensivă pe care o penetrează cine vrea şi cine nu vrea, dovadă că în 17 meciuri dinamoviştii au încasat 20 de goluri, a 10 apărare din campionat. La mijloc, un croat (Palic) şi un român (Nistor), se calcă pe bombeuri. Ambii foarte tehnici până să ajungă să joace împreună, cei doi sunt de nerecunoscut în acest sezon. Un bosniac (Busuladzic) asigură zona din faţa apărării. Despre el, singurul jucător din lotul câinilor integralist, încă nu mi-am dat seama dacă e util sa nu echipei. Vă vine să credeţi sau nu, dar în 17 meciuri, plus unul în Cupa Ligii, nu m-am edificat dacă are sau nu valoare. De Dinamo, nu de alt campionat mai puternic, pentru că nu e cazul. În faţă, în ciuda celor 28 de goluri marcate, echipa suferă din plin în avanposturi. Chit că e vorba de Lazăr, în revenire, de Rotariu, absent, sau de Gnohere, în cădere liberă, echipa înscrie mai mult din întâmplare. Şi dacă Sergiu Hanca, un jucător mediocru până nu cu mult timp în urmă la ASA Târgu Mureş, a ajuns să fie cel mai bun din echipă, înseamnă că dinamoviştii îşi merită soarta. Ultima partidă a lui Dinamo, la Giurgiu, cu FC Voluntari (2-1), e cel mai bun exemplul că alb-roşii au ajuns o echipă de pluton, o echipă fricoasă, o echipă care e dominată de fiecare adversar, o echipă fără posesie, căreia îi place să se apere şi să joace pe contraatac, exact ca o echipă mică. Sunt de vină şi jucătorii, pentru că toţi, fără excepţie,  sunt limitaţi valoric, dar vina cea mare pare a fi lângă teren, pe banca tehnică. O fi fost Andone un fundaş de fier în Ştefan cel Mare, dar ca antrenor i-a plăcut întotdeauna jocul ofensiv, şi asta a şi promis suporterilor când a revenit la echipă în vară. Un joc pe atac. Poate pe contraatac, pentru că pe atac joacă alte echipe, nu a lui. De asta îl şi apostrofează suporterii la fiecare meci de acasă, pentru că se simt minţiţi, păcăliţi, batjocoriţi. Şi încă ceva. Nimeni nu îi înţelege schimbările din timpul meciurilor. Total anapoda, total neinspirate, spre deosebire de cele ale lui Mircea Rednic din sezonul trecut, care au câştigat multe meciuri. Lui Andone i-a trecut deja glonţul de trei ori pe lângă ureche. Prima dată la meciul cu Pandurii, a doua oară cu ACS Poli Timişoara, şi apoi chiar sâmbătă seară, cu FC Voluntari. De fiecare dată echipa a învins şi i-a salvat scaunul, dar prestaţia în teren rămâne în continuare una penibilă, fără niciun orizont. Şi vine derby-ul cu Steaua, iar Andone promite fanilor că va risca, că echipa va merge la bătaie, la victorie. Îmi e teamă că ...




Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image


(Vezi versiunea pentru PC a articolului)

Vezi versiunea pentru PC

Ziarul Puterea - Cotidian national.

Cotidian national de dezvaluiri. Singurul ziar aparut in perioada de criza.