◀ EDITORIAL

Autobiografia managerului de succes

Ion TELEANU | 2018-08-09 14:37
Autobiografia managerului de succes

Cuvintele lui Caragiale, “la vremuri noi, tot noi”, se regăsesc astăzi în fiecare instituție publică din țara noastră, unde tovarășii directori de ieri, sunt managerii de azi.

Singura diferență este că, până în 1989 directorii erau înregimentați în PCR și, dacă mișcau în front, zburau automat, iar, după 1990, trebuie să fie membri ai unui partid aflat la putere și să ridice mâna atunci când trebuie să voteze câte ceva, fără să pună însă și întrebări. Povestea următoare reflectă cel mai bine ceea ce întâmplă azi cu armata de directori și manageri remunerați regește din banii publici:

Am fost director la o mare întreprindere socialistă. Cafeaua de dimineață era pregătită de o secretară sexy, mergeam la serviciu cu Dacie neagră. Odată, am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 10.000 de lei pentru înmormântarea unui tovarăș din Comitetul Central. Am spus că, cu atâția bani aș înmormânta întregul CC. Din acel moment am devenit director la o întreprindere mai mică. Cafeaua zilnică era pregătită de o secretară mai în vârstă, la serviciu mergeam cu furgoneta fabricii. Odată, am fost apostrofat că nu am fost la ultima ședință de partid.  Am răspuns că dacă știam că e ultima m-aș fi dus sigur. Din acel moment am lucrat ca maistru. La serviciu mergeam cu mașina proprie și eu făceam cafeaua de dimineață. În atelier aveam pe perete poza lui Ceaușescu și a Lollobrigidei. Odată, mi-au spus că de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui Ceaușescu. Din acel moment am lucrat zilier la săpat șanțuri.  Mergeam la lucru cu bicicleta și duceam cafeaua de acasă în termos. Odată în timp ce săpam șanțul au venit și mi-au spus să-mi ascund bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegație de partid de la București Am răspuns să nu-și facă probleme, deoarece bicicleta este închisă cu un lacăt și din acel moment am rămas fără lucru. O vreme am fost șomer, până la schimbarea orânduirii. M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid. Cafeaua îmi este servită de o secretară sexy, la serviciu merg cu un Audi cu șofer personal. În rest. îmi țin gura și, din când în când, ridic mâna să votez și, astfel, îmi crește nivelul de trai și îmi acoper toate cheltuielile. Adică, astăzi se trăiește bine pe bani publici! 




Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image


(Vezi versiunea pentru PC a articolului)

Vezi versiunea pentru PC

Ziarul Puterea - Cotidian national.

Cotidian national de dezvaluiri. Singurul ziar aparut in perioada de criza.