◀ EDITORIAL

Adrian Năstase redivivus

Robert Veress | 2016-12-14 14:11

Pentru jurnaliștii preocupați de domeniul politic este fascinant ce se întâmplă zilele acestea. Pentru că în față se deschid multiple posibilități și putem doar ghici ce se va întâmpla, cine va fi înlocuitorul lui Dacian Cioloș. Nici când anume va preda Cioloș ștafeta nu e o certitudine. Pentru țară, pentru populație, este mai puțin fascinant, este sinistru jocul acesta generat de o Constituție inexactă în puncte esențiale. Votăm un președinte, care are mai mult funcții simbolice, de reprezentare, însă nu ne putem alege premierul, fie și indirect – votând, adică, partide care propun obligatoriu un candidat de prim-ministru, alături de un program de guvernare. Firește, Parlamentul poate demite premierul și nu se organizează automat alegeri anticipate, pentru desemnarea unui înlocuitor. Dar baremi la început de drum ar trebui să știm cum stăm.

Era destul de evident, dar acum a devenit limpede de ce PSD a refuzat să-și nominalizeze candidatul de prim-ministru înainte de alegeri: pentru că dezbaterea generată de numele acestuia i-ar fi adus prejudicii, printr-o mai mare mobilizare la vot a electoratului anti-PSD. Sau, dacă acel candidat nu ar fi fost Liviu Dragnea, prejudiciul ar fi fost demobilizarea electoratului PSD.

Să presupunem că ar fi existat un nominalizat, iar acesta ar fi fost Liviu Dragnea.

PNL și USR ar fi bătut toba mare cu „PSD încalcă legea”. Era un mesaj greu de contracarat, doar alegătorii cărora nu le pasă de primatul legii neavând o problemă în a vota, cu aceeași voioșie, PSD. S-ar putea spune că electoratul PSD a dat gir penalilor, deci oricum nu-i pasă de lege, dar lucrurile sunt nuanțabile: mesajul „magistrații acționează politic” a prins bine, mulți sunt absolut convinși de asta și votează politicieni urmăriți penal, trimiși în judecată sau chiar condamnați, fie pentru că îi consideră nevinovați, fie pentru că nu-i consideră mai vinovați decât „ăilalți”, și-atunci merg pe varianta răului pe care îl apreciază mai mic. În schimb, când vine vorba de încălcarea flagrantă a unei legi, e imposibil să găsești scuze viabile. A încercat Traian Băsescu (vezi legea de majorare a salariilor profesorilor, adoptată în guvernarea Tăriceanu, dar neaplicată de Guvernul Boc, apoi legea de diminuare a pensiilor, neconstituțională) și uite unde a ajuns. De fapt, absența primatului legii este pârtie spre anarhie, așa că politicienii trebuie să acționeze împotriva propriilor interese, pentru a încălca legile explicit, în văzul tuturor.

Singura cale de acțiune pentru PSD ar fi fost atacarea mai din timp, la CCR, a Legii 90/2001, care le interzice penalilor să ocupe funcții în guvern. Dar și așa se deschideau mai multe vulnerabilități. În primul rând, Legea 90 a fost adoptată tot în timpul unei guvernări PSD, a lui Adrian Năstase! În al doilea rând, nu arată bine să ții înadins să legitimezi persoane condamnate… mai ales dacă acestea nu sunt validate prin vot popular.

Acum, după alegeri, a doua problemă nu se mai pune, cel puțin nu în aceeași termeni. Situația este schimbată radical, Dragnea are în spate alegătorii partidului, care sunt și ai săi. Și, cum s-a văzut, știe să sublinieze acest fapt, prin mesajele transmise.

Mai departe… Dacă Legea 90 (Articolul 2) ar fi invalidată de CCR, ar trebui să fie clar ce urmează. Principial, e corectă poziția președintelui de a nu accepta nominalizarea lui Liviu Dragnea ca premier, chiar în ipoteza în care nu ar mai exista impedimentul legal pentru mandatarea unei persoane cu cazier. Dar, nu sunt deloc de acord cu formularea lui Iohannis: „legea este secundară aici”. Iar din punct de vedere al funcționalității instituțiilor statului, nu este deloc practic ca un om politic să poată acționa „peste lege”. Arbitrariul, discreționarul nu au ce căuta într-o democrație sănătoasă. Deocamdată, este dreptul lui Iohannis de a refuza nominalizarea lui Dragnea, un drept constituțional. E, însă, o problemă faptul că prin Constituție nu sunt prevăzute, foarte clar, limitele între care se poate situa președintele, atunci când se raportează la o nominalizare. Iohannis a procedat corect, anunțând încă dinainte de campania electorală, că nu va mandata un premier cu probleme penale. Dar, la fel de bine, președintele poate să refuze o nominalizare pentru că nu-i place, de pildă, aspectul fizic al persoanei respective. Ceea ce este aberant!

Este de salutat mesajul lui Dragnea de ieri, cum că PSD nu are în vedere declanșarea procedurii de suspendare a președintelui Iohannis, așa cum a proclamat un lider de filială. Dar, astfel, ne adâncim în necunoscut. Cum va face PSD să-l impună pe Dragnea prim-ministru, având opoziția lui Iohannis și fără aplicarea instrumentului suspendării acestuia? E imposibil. Dragnea pare a fi un politician rezonabil, dar, deși conduce acum cu autoritate partidul, nu e de capul lui acolo. Odată pornit pe acest drum, PSD trebuie să știe că la capătul său există victoria sau înfrângerea, un rezultat nul fiind exclus. Nominalizarea altui premier după respingerea lui Dragnea echivalează cu o înfrângere în fața lui Iohannis. O variantă ar fi nominalizarea succesivă a unor premieri inacceptabili de președinte, astfel încât să ajungem la anticipate, unde unii analiști anticipează o victorie la un scor și mai zdrobitor pentru PSD. Dacă s-ar contura o majoritate calificată în Parlament, ar fi posibilă chiar modificarea Constituției, pentru clarificarea aspectelor legate de nominalizare. Singura problemă, dincolo de riscul inerent de a nu se confirma calculele hârtiei – procedurile ar dura destul de mult, până spre a doua parte a anului viitor, iar între timp țara ar fi guvernată tot de Dacian Cioloș; deși, s-ar putea spune că, dacă au avut răbdare un an de zile, Dragnea și ai lui mai pot „face tușa” câteva luni, pentru o victorie totală.

Trebuie introdusă în ecuație și imaginea României. Dacă Dragnea va fi nominalizat și se va ajunge la un impas (adică, la anticipate sau suspendare), presa din întreaga lume va fi cu ochii pe noi, iar imaginea pe care o vom proiecta „în afară” nu ne va fi deloc favorabilă. Cel puțin în Uniunea Europeană vom fi văzuți ca și mai înapoiați decât se credea și mereu se vor face conexiuni cu infractorii români de peste hotare. Presa tabloidă occidentală va sublinia că apetența românilor pentru infracțiuni este subliniată de alegerea politicienilor infractori. Va fi un mesaj foarte greu de contracarat în mod credibil. Iar românii pendulează între „mândria de a fi român”, exprimată chiar în tușe groase, naționaliste, și dorința de a fi pe placul străinilor. De altfel, s-a văzut și la începutul discursului lui Liviu Dragnea, de după primele rezultate exit-poll, că este preocupat de imaginea pe care o proiectează victoria categorică a PSD în exterior, anunțând că România își menține parcursul european și angajamentele luate în cadrul NATO.

Mai e ceva: nominalizarea lui Dragnea pune sub semnul întrebării ostracizarea lui Adrian Năstase. Să nu uităm că Dragnea mai este trimis în judecată într-un dosar, iar dacă va fi condamnat, va primi, de data asta, pedeapsă cu executare. Să zicem că, în pofida tuturor impedimentelor, va ajunge premier. În momentul condamnării, evident, va fi obligat să demisioneze, pentru a intra în închisoare. În „logica” lucrurilor, ar trebui să-i preia postul Adrian Năstase, cel puțin până ce Dragnea ar ieși din închisoare (presupunând că va primi o pedeapsă redusă, de maximum doi ani). Adrian Năstase redivivus!

Firește că o parte a electoratului PSD își dorește să vadă un buldozer trecând peste tot, lăsând în urmă drum deschis pentru orice vor să facă liderii partidului, fără crâcneli din partea Opoziției și societății civile („altfel, vă ia mama dracu'!”)… Și, mai ales, cu „tăierea aripilor” DNA. Dar asta nu cred că se va întâmpla. Poate, după depășirea impasului legat de numele viitorului premier, vom asista la o guvernare asemănătoare cu cea a lui Adrian Năstase, dintre anii 2001 – 2004. Respectiv, corupție cât cuprinde și doar câte un ochi aruncat, când și când, spre Bruxelles. Însă, ar însemna că PSD nu a învățat nimic din greșelile trecutului, fiindcă ar stimula creșterea Opoziției, punând sub semnul incertitudinii rezultatele alegerilor din 2019 și 2020.

Apropo de Opoziție. Degringolada din PNL poate avea ca efect ruperea acestui partid în trei: o parte a parlamentarilor migrând la PMP, alta la ALDE și alta rămânând „pe redute”, dar pierzând în continuu capital electoral, ajungând sub linia de plutire peste patru ani, asemenea PNȚCD în 2000. Ar fi trist, pentru că PMP și ALDE sunt partide conjuncturale, cu mesaje pestilențiale, a căror îngroșare face rău climatului politic.

Mulți îl văd pe Traian Băsescu drept lider al Opoziției, în pofida scorului său la limita accederii în parlament. Iar Băsescu începe deja să-și asume rolul, clamând un „destin de opoziție fără compromisuri la PSD”, în condițiile în care a „nășit” un guvern PSD (alături de PDL) și a girat parteneriate locale PSD & PMP.

Totuși, de la cine să avem așteptări? De la Nicușor Dan, care, însoțit de Clotilde Armand,  și-a aplaudat, râzând fericit, scorul de la alegeri, după ce anunțase că are dublu în sondaje?! Hlizeala USR-iștilor a fost în deplină disonanță cu sentimentele votanților formațiunii. Dan clamase că parlamentarii USR sunt oameni care au reușit în carieră și candidează, sacrificându-se, doar pentru a-și aduce contribuția la progresul societății. Or, atitudinea de duminică seara arată că, de fapt, și USR-iștii tot la ciolan s-au gândit tot timpul. Voi aștepta să văd ce vor face, concret, parlamentarii acestei formațiuni, înainte de un verdict final. Dar, speranța unei Opoziții cu adevărat bătăioase (în sensul bun al cuvântului) a pălit mult. Mi-e teamă că ingredientele ciorbei politice românești vor rămâne aceleași: petarde, fumigene, mult zgomot pentru nimic și furăciuni fără număr, fără număr.




Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


TOT EU
14 Dec 2016

Dar la cum se comporta groful. Eu consider că suspendarea si eliminarea din viața politică ar fi mai echitabil ... Si apoi analizate dosarele cu casele...vânzările de copii...neplata impozitelor ptr așa zisele meditatii. Ce sa învețe un elev de la un așa profesor ...care scoate un cuvânt la 5 minute ???
PUSCARIASUL BOMBONEL.
14 Dec 2016

Acest puscarias vanzator de neam si tara (vezi PETROM ,PADURILE PE10 ANI AUSTRIECILOR, MAFIA HREBENCIUC )ne da lectii de politica,poate politica hotiei pesediste. In 2003 s-a facut revizuirea constitutiei in folosul tau puscariasule si de catre. Tine inpreuna cu zdreantza de Stanoiu care era ministrul justitiei si ati supuso unui referendum unde au votato fraierii ca. ''Tot eu ''Constitutia prevedea ca presedintele sa faca numiri in servicii in ideea ta bonlava ca tu vei iesi presedinte si vei pune mana pe justitie. Tot ce ai pregatit atunci lichea bolsevica i-au fost servite pe tava lui Basescu care a fost beneficiarul acelei revizuiri.
NU NUMAI EL....
15 Dec 2016

Mă uitam aseară ce rânjea fasolea Băsescu și cealaltă haită! Mă uitam cum UDMR-ul așteaptă precum CURVA DE SERVICIU să fie iar băgat în Parlamentul Rușinii naționale, mă uitam la TOȚI, și m-a apucat SCÂRBA, O LEHAMITE CARE NU-ȚI TRECE CU LĂMÂI, DOAR CU DISPARIȚIA PERSONAJELOR ODIOASE....OBOSIȚII, ȘOPÂRLELE, HIENELE NAȚIEI! Contelui de Saint Germain, i s-a făcut FRICĂ, mie...SCÂRBĂ, dar și puțină FRICĂ de ceea ce va urma, fiindcă ăștia 600 de TERMITE CARE ROD LA TEMELIA ROMÂNIEI, CARE-AU STRICAT/ÎMPUȚIT COBORÂND ÎN SOCIETATE PÂNĂ JOS, ÎN STRATURILE CELE MAI DE JOS, STILUL LOR MAFIOT, ORDINAR, CULPABIL...NU SE DREGE DECÂT PRIN ÎNLĂTURARE DEFINITIVĂ, IAR MAJORITATEA.... EXECUTAȚI LA PROPRIU, SAU ÎNFUNDÂND PUȘCĂRIILE PE VIAȚĂ!
MI-E FRICă!
15 Dec 2016

Prea mulți iresponsabili la butoane. Prea multe interese personale și de gașcă în jur. Un sistem de putere ce, până ieri, se considera inexpugnabil, își vede pilonii amenințați. Florian Coldea este deja, anunțat pe surse, rezervist; Laura Kovesi mai are puțin și primește brevetul de „mamă eroină a dreptului oricui din România de a fura 4% din orice, fără a fi pedepsit”. Nimeni nu pune piciorul pe frână. Toți accelerează, într-o bravadă dementă. Țara a devenit poligon de încercare și, în curând, muniția de manevră va fi înlocuită cu muniție de război. Aș cere, dac-aș putea, un time – out. Un răgaz pentru decidenți, să-și revină în fire, să-și regăsească luciditatea. Să iasă din această frenezie sinucigașă și să conștientizeze că în spatele ambițiilor, al orgoliilor lor nemăsurate, stau milioane de români ce le-au dat, cu bună credință, țara pe mână.
DA, MI-E FRICă!
15 Dec 2016

Și pentru mine (căci am copii și nepoți) dar nu neapărat pentru mine. Nu am de gând să folosesc clișeul ultratocit și lăudăros „mie nu mi-e frică decât de Dumnezeu”. Căci nu ar fi adevărat. Mi-e frică și de inconștienții noștri lideri care ajung să se creadă dumnezei și-și pierd astfel nu numai sufletul dar și măsura, mi-e frică și de prostia agresivă dar și de inteligența egoistă. Mi-e frică, dar asta nu înseamnă că încetez să lupt. Dimpotrivă! Cu cât mi-e mai frică, cu atât devin mai curajos!” http://www.conteledesaintgermain.ro/mi-e-frica/14-12-2016
AUTOR
15 Dec 2016

@Domnule Conte, între „de ce ți-e frică, nu scapi!” și „nu vă fie frică... pică!”... nu ai cum să scapi nevătămat cu atâtea angoase! :) De fapt, dincolo de temerile exprimate, descopăr un uimitor optimist: aveți așteptări de la niște indivizi a căror busolă în viață este orientată înspre interior, spre hipertrofierea propriului ego. Alternativ, avem oameni cu vocație de slugi, care, pentru a sta la căldurică, sunt dispuși să calce pe cadavre, la comandă.
Random image


(Vezi versiunea pentru PC a articolului)

Vezi versiunea pentru PC

Ziarul Puterea - Cotidian national.

Cotidian national de dezvaluiri. Singurul ziar aparut in perioada de criza.